Cultură
20 mai 2021

Serbarea de la Putna – 150 de ani: Epaminonda Bucevschi şi Ciprian Porumbescu

Serbarea de la Putna – 150 de ani: Epaminonda Bucevschi şi Ciprian Porumbescu
20 mai 2021

Serbarea de la Putna – 150 de ani: Epaminonda Bucevschi şi Ciprian Porumbescu

Aflăm din documentele vremii că pregătirile la mănăstire au început cu câtva timp înainte, Epaminonda Bucevschi a fost însărcinat cu decorarea porţii şi cu  ridicarea unei galerii festive acoperită, având o capacitate de 2000 de persoane, împodobită cu ghirlande şi brad. Pe frontispiciul galeriei a fost aşezată stema României libere, iar la dreapta şi la stânga, stemele celorlalte ţări româneşti. În portic, pe alee, în incinta mânăstirii, au fost aşezate 500 de lampioane. Pe dealurile din jur, au fost puse 100 de ştiubee de răşină, care urma să fie aprinse. Munca manuală a întregului decor a fost făcută de elevi şi seminarişti. În preseara şi în timpul serbării, întregul ansamblu a fost iluminat”. 

Sâmbătă, 14 august, oaspeţii au fost întâmpinaţi în gara Dorneşti de către membrii comitetului: G.Dem.Teodorescu, I.Luţia şi Sterie Ciurcu. Sosind pe rând, primirea în comun s-a făcut la arcul de triumf, în timp ce săcăluşuri de pe dealurile din jurul Putnei trăgeau salve iar la orele 22 a început slujba religioasă, cu 5 preoţi şi călugării mânăstirii. A doua zi de la ora 9,  liturghia solemnă, la mormântul marelui Voievod, a fost oficiată de însuşi egumenul Arcadie Ciupercovici.

În discursul său la mormântul voievodului, Alexandru Xenopol, la acea dată doctor în filozofie şi drept la Berlin, cu magna cum laude, marele istoric român de  mai târziu, a rostit vizionar:  „graniţele care îi despart pe români – marginile măiestrite, ce şirul istoriei le-a ridicat între noi …istoria le va desface cu încetul – aşa precum dovedeşte această mulţime de români veniţi din toate ţările.  Dar să fim atenţi… răul nu este atâta în afară, cât înlăuntrul nostru…în desbinare stă slăbiciunea tuturor”. Făcând un apel la unirea tuturor românilor, el a mai spus: „Pe mormântul lui Ştefan cel Mare, pe astă amintire comună tuturor, venim noi astăzi cu credinţa într-un viitor comun. Acest ţel, de care atârnă tot lanţul speranţelor noastre trebuie să avem şi inima de a-l spune în faţa lumii, fără sfială…cu deplină încredere în dreptate şi adevăr”.

Iată aici un portret spiritual al lui Ştefan cel Mare, creat de Alexandru Xenopol, menit să se graveze în spiritele viitorilor conducători: „Când Ştefan cel Mare îşi apăra ţara, el îşi punea speranţa mai înainte de toate în propriile sale puteri, căci în curând se încredinţase cât de puţin tare e acela care-şi sprijină viaţa pe puterea şi ajutorurile altora. Acest caracter de neatârnare să-l introducem în spiritul nostru. Să nu aşteptăm pururi lucrări de la alte popoare: să nu introducem în poporul noastru, pentru a mulţămi trebuinţele lui, aşezămintele străine ieşite din munca şi osteneala altor popoare, ci să căutăm a scoate din creierii noştri cele de trebuinţă pentru propăşirea poporului”.(*Din Cuvântare festivă rostită la serbarea naţională pe mormântul lui Ştefan cel Mare în „Scrieri sociale şi filosofice” de A.D.Xenopol)  

Urna de argint cu pământ din toate ţinuturile locuite de români, ce s-a pus pe mormânt, steagurile simbolice ţesute de „Doamnele române”, chiar şi discursul prefectului (român), O. Reney, terminând cu urări de bine pentru cei prezenţi, în pofida menirii sale de supraveghetor – toate au mărturisit sentimentul unic şi general, de credinţă fierbinte într-u viitor luminos pe care-l vor făuri românii de pretutindeni când graniţele vor cădea.

Despre toate aceste momente înălţătoare, Ciprian urma să afle abia acasă, din vorbele tatălui său, Iraclie Porumbescu, – el fiind ocupat ca toţi colegii lui cu servitul mesei, din incinta mânăstirii, la 100 de persoane, căci seminariştii şi elevii celor două licee din Bucovina ajutau la toate treburile, „Mâncau ce aveau, dormeau unde puteau, dar tot timpul erau veseli, bucuroşi că au fost învredniciţi să ia parte la o astfel de serbare naţională”.(*Th.Bălan, Serbarea de la Putna)

Eminescu îşi amintea în legătuă cu marea serbare de la Putna în 1877:  “Bucovindenii, până în ziua de astăzi se simt în Moldova acasă, ei nu au pierdut  nădejea de a se uni iarăşi cu ţara lor. Întâmplarea a voit, ca împreună cu mai mulţi amici să pot consulta o dovadă vie rămasă din acele vremi, pe un moşneag ce pe timpul serbării de la Putna, era bătrân de una sută şase ani. Era băietan pe când moldovenii din Bucovina jurau credinţă şi supunere habsburgilor …..”Ştiu de ce aţi venit. Acum se împlineşte o sută de ani de când ţara a fost luată de la Moldova, şi aţi venit ca s-o întoarceţi”.(*Mihai Eminescu „Bucovina şi Basarabia”, studiu istorico-politic, de Ion Creţu,Bucureşti,1941,p.116 

Când masa festivă s-a terminat, pe pajiştea verde de lângă intrarea în mănăstire, s-a încins o horă, în sunetele tarafului vestitului lăutar sucevean Kir Grigore Vindireu. S-au prins în joc cu flăcăii şi ţăranii de prin sate apropiate şi depărtate la marea sărbătoare a neamului, studenţi veniţi de pretutindeni. Alexandru Xenopol fu primul care intră în horă. Cu toate că iarba era încă udă şi ici colo mici băltoace, hora se învârtea cu mult foc şi când domnii luară la joc pe fetele şi nevestele din popor se auzeau aplauze de clocoteau codrii, la ale căror poale se desfăşura acest încântător tablou de înfrăţire între inteligenţă şi popor. (*Leca Morariu)

Această horă pe care o ştiau juca toţi, aşa cum se ştie limba cu care te-ai născut,  tulbură sufletul sensibil al lui Ciprian cu o emoţie puternică. El se desprinse din locul unde sta privind cu ochii înrouraţi, se apropie de Grigore Vindireu, îl pofti să-i dea vioara şi începu el să cânte în strigătele de bucurie ale tuturor, jucători şi privitori, o horă lungă, poate chiar hora de la Stupca, înflorită cu sufletul lui. Când sfârşi, alergă la tatăl său şi  zise emoţionat: „Tată, am cântat Daciei întregi!”*(precum a consemnat N. Petra Petrescu, prieten al lui Ciprian la Braşov şi primul lui biograf) de parcă Ciprian, cel din Bucovina, ar fi avut în acele clipe viziunea Ţării reîntregite, rotundă ca o horă.

Sub impulsul emoţiei trăite atunci dar şi al  cultului marelui voievod întreţinut de părintele său, va scrie corurile bărbăteşti „Altarul mânăstirii Putna”(* tipărit în Edit. Reuniunii de cântări, Ciprian Porumbescu, 1913, Fascicolul XI şi în „Opere Alese”, Ed. critică de Viorel Cosma, 1958) şi „Tabăra română” (*tipărită în Ed. Societăţii muzical-dramatice, C. Porumbescu, Suceava, 1944) cantate pentru cor bărbătesc, solişti şi pian, pe versuri de V. Alecsandri.

(text preluat din arhiva Ninei Cionca, nepoata Mărioarei Porumbescu)

Selecţie de Alexandrina Cernov, membru de onoare al Academiei Române

Alte știri BucPress
Distribuie:
Vizualizări: 1154


radio
Ascultă-ne Live
Descarca lista Winamp, iTunes Descarca lista Windows Media Player Descarca lista Real Player Descarca lista QuickTime Descarca lista web proxy Descarca lista tunein
Descarca lista Appstore Descarca lista Google Play
unnamed
Pentru dedicații:
e-mail: radio.cernauti@gmail.com

BucPress pe Facebook
Parteneri BucPress
Parteneri Media BucPress
AGERPRES • Actualizează lumea
Proiect realizat cu sprijinul:
Departmamentul pentru Romanii de pretutindeni Centrul media bucpress
Proiect finanțat de Secretariatul General al Guvernului – Departamentul pentru Românii de pretutindeni. Conținutul acestui site nu reprezintă poziția oficială a SGG–DRP.
© 2022 BucPress - Toate drepturile rezervate

Live Radio Cernăuți