Cultură
26 iulie 2021

Biserica și cultura

Biserica și cultura
26 iulie 2021

Biserica și cultura

Problema  relaţiei  bisericii  cu cultura este foarte veche şi complicată, rămânând  în acelaşi timp să fie actuală şi atrăgătoare şi astăzi prin gama largă a activităţilor desfăşurate în numele credinţei ortodoxe şi a educaţiei omului. Or, biserica  este considerată ca fiind trupul lui Iisus Hristos şi a propagat, prin activitatea ei, cele mai importante teze şi dogme ale credinţei creştine.

De aceea slujitorii bisericii au folosit tot timpul atât Biblia (Vechiul şi Noul Testament) cât şi opera scriitorilor („Cântarea cântărilor”, „Psalmii” etc.). În consecinţă putem afirma metaforic că religia şi cultura sunt ca două aripi ale sufletului omenesc, creând un echilibru statornic şi necesar.

Se ştie că centrul de greutate al creștinismului se situează în viața sufletească a oamenilor, iar dacă extindem sfera vieții sufletești,vom constata că ea se împlinește în sfera spirituală. Aici, în suflet și in spirit, acționează învățătura creștina Ortodoxă. Dar, tot în suflet și în spirit își are locul  și cultura. Este de neimaginat o viață în suflet și în spirit conformă cu demnitatea umană, care să nu simtă nevoia unei ancorări religioase, după cum este de neimaginat, în acelaşi timp, că ar putea să acorde o importanță minimă culturii. Ca urmare, putem afirma că ,din punct de vedere structural, adică al elementelor constitutive ființei umane, religia și cultura au o sumă de contingențe care îngreunează o delimitare a domeniilor lor de manifestare. Această delimitare este mult mai ușoară dacă o facem din punctul de vedere al finalității care revine atât religiei creştine Ortodoxe , cât și culturii.

Dacă vom  răsfoi istoria umanităţii vom găsi mai multe exemple când  cultura parcă vine în ajutorul religiei oferind cititorilor opere literare de o sensibilitate deosebită. Ne  referim, în primul rând, la asemenea scriitori cum sunt Lev Tolstoi („Învierea”), Feodor Dostoievski  („Fraţii Karamazov”), Mihai Eminescu („Geniu pustiu”), Henryk  Sienkiewicz („Quo vadis?”), Rainer Maria Rilke, Vasile Voiculescu  ş.a. Graţie talentului cu care au fost înzestraţi de bunul Dumnezeu ei au abordat cele mai sensibile probleme  ale relaţiei omului cu Puterea Divină, arătând puterea creatoare a lui Dumnezeu şi gradul de credinţă al omului muritor aşteptând mântuirea…

Religia creştina Ortodoxă cuprinde o concepție a ei despre viață, însă ea își găsește expresia specifică într-un ansamblu de norme , de modalități de trăire cotidiană. În  același timp trebuie să ştim că  ea,  în chip precumpănitor,  este o legătură directă cu Dumnezeu. Totodată se ştie că doctrina creştin­-ortodoxa  oferă un răspuns la marile probleme ale existenței și ale vieții. Și fără voia ei, ea trebuie să abordeze preocupări de ordin metafizic. Or, și cultura oferă o concepție despre viață, și ea procură un răspuns la marile probleme ale existenței și ale vieții. Insă, in vreme ce religia este un drum și singurul care începe de pe pământ și se sfârșește în viața viitoare, aducându-l pe om înaintea lui Dumnezeu, realizând, așadar, o relație de subordonare a omului față de Dumnezeu, cultura  are ca domeniu de predilecție operele minții și ale spiritului, făcând din ele o finalitate a efortului intelectual, dar nu și o posibilitate de mântuire, sarcină ce revine religiei. În esență, religia se definește prin lucrarea ei de mântuire a persoanei umane, iar cultura iși rezervă opera de orientare  a spiritului în ansamblul realizărilor lui. Mai departe, Biserica și credința găsesc în cultură un material indispensabil lor, ca informație, și nu mai puțin ca o disciplină de dezvoltare intelectuală, după cum doctrina Bisericii Ortodoxe formează un obiect de studiu pentru cultură, fără ca totuși simpla preocupare culturală să-i ofere și o posibilitate  de mântuire.

Am relevat această relație între religie și cultură, pentru a preciza punctele comune care le prezintă până la un anumit nivel, dar și pentru a preciza aspectele finale care le deosebesc. Or, din păcate trebuie să recunoaştem că în ultimul timp, odată cu progresul tehnic, cu dependenţa tot mai mare a omului de tehnologiile ce asaltează, pur şi simplu, viaţa noastră, situaţia devine critică în privinţa spiritualităţii şi a sufletului uman. Dacă situaţia va scăpa de sub control definitiv nu vom putea evita, până la urmă, o catastrofă a umanităţii.

Creștinismul grupează dogme cu obligativitate de a crede în ele și percepte obligatorii de îndeplinit. Dubla dimensiune care îl face să fie în același timp și credință, și morală îi dă posibilitatea creștinismului să opereze în om și în societate transformări care conduc la crearea unei vieți noi. Această viață câștigă în superioritate, în noblețe și în desăvârșire. Ea se hrănește dintr-o continuă tensiune de apropiere și contopire cu ființa umană.

În consecinţă putem afirma că biserica şi cultura se sprijină şi se îmbogăţesc reciproc, sufletul omului fiind un câmp larg pentru acumularea ideilor propagate de religie şi o zonă în care au loc evenimente şi schimbări spirituale ce influenţează asupra vieţii noastre.

Pr. Dr. Radu ILAȘ

Alte știri BucPress
Distribuie:
Vizualizări: 783


radio
Ascultă-ne Live
Descarca lista Winamp, iTunes Descarca lista Windows Media Player Descarca lista Real Player Descarca lista QuickTime Descarca lista web proxy Descarca lista tunein
Descarca lista Appstore Descarca lista Google Play
unnamed
Pentru dedicații:
e-mail: radio.cernauti@gmail.com

BucPress pe Facebook
Parteneri BucPress
Parteneri Media BucPress
AGERPRES • Actualizează lumea
Proiect realizat cu sprijinul:
Departmamentul pentru Romanii de pretutindeni Centrul media bucpress
Proiect finanțat de Secretariatul General al Guvernului – Departamentul pentru Românii de pretutindeni. Conținutul acestui site nu reprezintă poziția oficială a SGG–DRP.
© 2022 BucPress - Toate drepturile rezervate

Live Radio Cernăuți