Opinie
Redactor: Dorina Popescu
01 noiembrie 2019

Vânând Can-Can-uri – citim Nimicuri

Vânând Can-Can-uri – citim Nimicuri

Resimt o sete pură de eroi, ale căror postere să le prind în pioneze, ca în copilărie, de acel perete pe care mama și l-ar fi dorit doar alb imaculat. Sete de eroi adevărați, cu cicatrici pe post de trofee și cu discurs curajos care să te lase fără respirație. Eroi care să-mi amintească că orice Libertate a avut preț. Și că viețile noastre nu sunt la întâmplare! Și mai resimt o aprigă sete de auto-mustrare după ce, prin inconștiență, am renunțat la candelă în favoare unei ghirlande cu sclipici.

Noi, românii, cedăm masiv în fața chioșcului de presă. Deținători de ochi curioși vânăm nestingherit can-can-uri. Ne intoxicăm cu texte de scandal și cu fotografii nud. Abandonăm cultura – de parcă aceasta s-ar regenera fără noi. Și mai abandonăm și curajul – mizând pe teoria reciclării. Avem frustrări cât Turnul Eiffel. Iar așteptările ne sunt mai înalte decât Coloana Infinitului a lui Brâncuși. Noi, tot noi – ba Zei, ba Demoni... ba Români!

O bună parte din această toamnă am dedicat-o monitorizării a ce se vrea citit la Cernăuți. Întrebându-mi prietenii, dar și oameni la întâmplare, care ar fi cel mai râvnit subiect în oaza mass-media, m-am pricopsit cu atâtea răspunsuri năstrușnice încât poziția majoritară e clară: se vrea can-can! Plauzibil, poate, este faptul că ne pasă de ceilalți. Între bucuria vecinului de a fi câștigat o medalie la un concurs de poezie și mâhnirea acestuia de a-i fi pierit capra – categoric s-ar fi făcut coadă dublă pentru compătimiri. Și nu neapărat sincere. Că la noi – e ca la ceilalți! La fiecare capră pierită prin vecini – aceeași bucurie universală!

Cu ce ne atrag bătăile de cucoși la costume din import și dezlănțuitul limbaj al blondelor care au ajuns să eclipseze până și soarele? Acesta este testul pe care, recunosc, l-am picat după cinci minute de strămutare cu privirea a paginilor unei reviste cu specific can-can. Cinci minute în care am avut de pierdut timpi și de câștigat nimicuri. Ultima frază însă nu aș repeta-o cu voce tare mai ales într-un vagon doldora cu pasageri care citesc... reviste.  Fiecare cu propriile iubiri!

  Aparent suntem etalon în picioare, calitate mai degrabă moștenită de la strămoși. Bastonul și jobenul încă mai au loc de cinste în holul casei noastre. Presa, și ea, continuă să dea sens acelei piese de mobilier regăsite în fiecare locuință. Măsuța de ziare va rămâne eternă! Precum eterne sunt și preferințele cititorilor care, tot mai des, se focusează pe Fata de la Meteo. Și nu pentru că Meteo ar prezenta vreun interes. Dar tot că veni vorba – sunt primele semne că din pribegie revine iarna. Și... am planuri mărețe! Vă provoc la lectură! Începeți cu Dulcea mea Doamnă / Eminul meu iubit, o corespondență inedită care merită savurată în fața șemineului, cu un ceai alintat cu flori de albăstrele. Dacă cărțile prezintă un bun prea costisitor, rămâneți fideli ziarelor cu articole decente – valoarea cărora o să vă remunereze negreșit. 

Dorina Popescu, pentru Agenția BucPress

Ultimile știri Opinie
Distribuie:
Vizualizări: 514

radio
Ascultă-ne Live
Descarca lista Winamp, iTunes Descarca lista Windows Media Player Descarca lista Real Player Descarca lista QuickTime Descarca lista web proxy Descarca lista tunein
Descarca lista Appstore Descarca lista Google Play
unnamed
Pentru dedicații:
e-mail: radio.cernauti@gmail.com
BucPress pe Facebook
Parteneri BucPress
Parteneri Media BucPress
AGERPRES • Actualizează lumea
Proiect realizat cu sprijinul:
Ministerul pentru Românii de Pretutindeni Centrul media bucpress
Proiect finanțat de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni (MRP). Conținutul acestui site nu reprezintă poziția oficială a MRP.
© 2019 BucPress - Toate drepturile rezervate