Opinie
12 februarie 2019

Omul de cultură Dumitru Covalciuc din Cernăuți – un model demn de urmat pentru românii din Transcarpatia (In Memoriam)

Omul de cultură Dumitru Covalciuc din Cernăuți – un model demn de urmat pentru românii din Transcarpatia (In Memoriam)

Pe poșta redacției Agenției BucPress a fost trimis un articol-evocare despre cărturarul român Dumitru Covalciuc din Cernăuți, stins din viață în decembrie 2017. Articolul este semnat de un bun prieten al regretatului om de cultură român Gheorghe Moiș din satul Biserica Albă, regiunea Transcarpartia. Autorul descrie în amănunte cum a contribuit regretatul Dumitru Covalciuc din nordul Bucovinei la păstrarea și afirmarea identității naționale a românilor maramureșeni din dreapta Tisei.

Dumitru Covalciuc – un adevărat prieten

La finele anului  2017, pe neprins de veste, la vârsta de 70 de ani, s-a stins din viață distinsul cărturar din Cernăuți Dumitru Covalciuc. Pentru ziaristica, cultura, literatura, folcloristica și istoria neamului românesc este o pierdere colosală. Timp de mai bine de 30 de ani, mi-a fost cel mai adevărat prieten – lucru cu care mă mândresc și-s  fericit ca l-am avut în preajmă. Îl consider cel mai mare român pe care l-am întâlnit vreodată - român care niciodată nu și-a trădat neamul. El a făcut tot posibilul pentru păstrarea și cimentarea demnității lui naționale, menținând vie flacăra limbii române și luptând cu dârzenie pentru drepturile românilor din nordul Bucovinei. A făcut lucruri de valoare aproape în toate domeniile legate de cultura, literatura, folcloristica și istoriografia românilor din aceasta fostă provincie româneasca. Cât a existat, nu și-a pierdut credința și speranța în viitorul națiunii sale. A fost un luptător și patriot temeinic, bun cunoscător al limbii române și un admirator al ei.

A fost un om de o vastă și frumoasă cultură. Prin lucrările sale a dat strălucire culturii, universalizând-o. Orizontul lui larg și intelectual i-a permis asta. Era mereu la înălțime, cunoscând și alte numeroase discipline legate de istorie, de cultură, de folclor, făcând și traduceri. A avut o capacitate creatoare - personalitate demnă de toată atenția, luptător pentru menținerea trează a conștiinței naționale și accentuarea sentimentelor patriotice ale românilor din societatea din care făcea parte. S-a străduit să-i întoarcă în credința străbună, să mângâie sufletele cu cuvinte, apelând la Cel de Sus.                                                                                                                                                                                                                     

A dat și o mare importanță cunoașterii și valorificării folclorului, fiind pasionat cercetător pe teren. Timp de mai mulți ani a cutrierat satele și cătunele, adunând si selectând valoroase perle străbune, pe care mai târziu le  publică în cărți, reviste și almanahuri. A organizat un șir de  manifestări de marcă si a celebrat afirmarea naționala si confesionala, menite spre educarea noilor generații. Te impresionează, până in adâncul sufletului, o mulțime de documente despre  tragicul eveniment al deportărilor in masa  in Siberia a romanilor  din  Bucovina. Uneori aceste documente au   fost dobândite cu mare greutate si mult risc. Ar fi făcut el încă multe lucruri demne de laudă daca moartea nu l-ar fi împiedicat. Avea planuri grandioase.                     

Îmi pare rău ca el numai  este. Îl voi păstra in memorie așa cum l-am știut. Ar fi păcat să nu mărturisesc câteva episoade legate de prietenia noastră si de atașamentul lui fata de românii din zona noastră pe care i-a stimat si i-a îndrăgit. A  fost un om prietenos, un român îndrăgostit de cuvinte, cuvinte pline de duh. A fost un român cu inima deschisa, vrednic de lucruri demne. A fost  o personalitate de prima mână a culturii și literaturii. Puțini sunt dintre acei care se pot mândri cu realizări atât de însemnate. Prin pornirile si lucrările sale, el chema suflarea româneasca să-si iubească neamul care este de o profundă vita nobilă și care are o limbă deosebit  de frumoasa. Încerca să lămurească că poporul nostru s-a născut creștin si trebuie să se conducă după adevărul istoric si că unitatea noastră e clădita din timpuri deosebit de străvechi de care amintesc incă istoricii si pedagogii antici si medievali.

S-a străduit mult. Până la ultima suflare lumea lui a rămas un adânc cuget, o lume clădita de porniri frumoase. Încercați să-i răsfoiți opera. Mai cu seama  cele doua romane ,,Revolta” și ,,Tinerețea lui Doxache Hurmuzachi”. Mi-a fost bun prieten, un adevărat prieten. A făcut multe lucrai bune pentru mine si n-a uitat nici o clipă de românii din partea noastră. V-am mai mărturisit încă mai înainte.

Il cunosc de mai demult. Întâlnirea noastră a avut loc prin anii 80. Ne-am întâlnit la Cernauti unde frecventasem niște cursuri de perfecționare. Deodată ne-am si împrietenit. Lucra pe atunci la ziarul ,,Zorile Bucovinei”. Cu ajutorul lui mai târziu am putut sa-mi public un sir de materiale  din care publicul cititor din nordul Bucovinei au aflat lucruri noi despre romanii din zona noastră.

 Asociația Social-culturală ,,George Coșbuc” a românilor din Transcarpatia

În 1988 Dumitru  Covalciuc, împreuna cu scriitorii Vasile Tărâțeanu, Arcadie Suceveanu, Ilie T. Zegrea și Vasile Levițchi mă ajută sa înaintez manuscrisul ca sa poată vedea lumina tiparului prima mea plachetă de versuri. Lucru lăudabil din  partea lor. Peste   trei ani,  la editura  „Carpați”   din Ujgorod  apare culegerea de versuri ,,Monolog în zori de zi”, recenzent  fiind Levițchi, membru  al Uniunii  Scriitorilor din URSS.                                                                  

În 1988, Covalciuc îmi ajută ca visul meu de ani de zile să se realizeze. Prin intermediul unor prieteni și a primarului din orașul Siret, Romania, eu  izbutesc să ajung  la bojdeuca lui Ion Creangă din Humulești și sa  îngenunchez la mormântul lui  Ștefan Cel  Mare și Sfânt de la Putna.

La  27 mai 1989 sunt invitat la Cernăuți pentru a participa la Conferința de Constituire a Societății pentru Cultura  româneasca ,,Mihai Eminescu”. Sunt nespus de mândru, după atâția ani. Mi s-a dat și mie cuvântul atunci. A fost o surpriză. Nu m-am pierdut și am vorbit cum se cere. Sunt fericit c-am avut norocul sa fiu martor al acelui eveniment, unde am întâlnit oameni de mare prestigiu, printre care și viitorul  Prim-Ministru al Republicii Moldova, Mircea Druc.

De aici mi s-a insuflat ideea de a organiza și la noi o asemenea asociație – idee care s-a realizat la 25 octombrie 1989, înființând Asociația Social-culturală ,,George Coșbuc” a românilor din Transcarpatia. Primul președinte – ziaristul Ion Mihalca.

 O telegramă din Transcarpatia întru susținerea revoluției din 1989

 La 25 decembrie 1989 în Biserica Alba s-a hotărât să se organizeze o mare manifestare dedicată Anului Eminescu și comemorării celor 100 de ani de la trecerea poetului în neființă. Ca oaspete de onoare a fost invitat Dumitru Covalciuc. Dar în ultimul moment s-au adăugat încă patru persoane printre care și un reprezentant al Televiziunii din Cernăuți

Ei au ajuns cu o zi mai devreme și s-au oprit la mine. N-am închis ochii în noapte cea dinspre  24 spre 25 decembrie. Ne-am încolăcit toți pe covor si priveam întristați ce se întâmplă în capitală, București, si in alte orașe  ale României.

A doua zi, somnuroși cum eram, am hotărât să trimitem o telegramă de încurajare fraților dincolo de frontieră. Conținutul telegramei suna astfel ,,Fraților, suntem cu voi, contați pe sprijinul  nostru”. La poșta din Slatina n-am reușit. Atunci ne-am deplasat spre Teceu. De acolo am și trimis telegrama. Ea a fost adresată Radioului și Televiziunii române. Nu peste mult timp textul nostru a fost difuzat în direct. Manifestarea propriu zisă a avut loc nu cu mare pompă. Ce veselie poate fi, când pe străzile  orașelor din Romania au loc vărsări de sânge.

 ,,De la  Nistru pan ‘la    Tisa”

În 1993 la Biserica Alba pentru prima data în istoria satelor romanești  se organizează o sărbătoare închinată celor 620 de ani de la prima atestare documentară. Dumitru Covalciuc din nou ne este oaspete de onoare. De data aceasta, în fata mulțimilor de spectatori adunați in incinta  Casei de Cultură cu ocazia acestei  manifestări, înmână festiv drept cadou un enorm Tricolor care se păstrează și azi în muzeul din localitate. Tot in acest an împreună cu Dumitru Covalciuc am scos de sub tipar primul număr al revistei ,,De la  Nistru pan ‘la    Tisa”. Din păcate  au văzut lumina zilei doar două numere.

Trebuie să amintesc încă un epizod din strânsa noastră prietenie. În  primăvara anului1994 am organizat cu un grup de elevi o excursie la Cernăuți. Cu scopul de a vizita orașul unde și-a purtat pașii în vremurile cele fericite  viitorul poet de la Ipotești și unde a avut ca dascăl pe cel mai mândru bărbat din Ardeal. Ca ghid l-am avut pe prietenul nostru de totdeauna, pe mărinimosul D.Covalciuc. Cu ajutorul d-lui a fost posibilă vizita la cimitirul central unde-și doarme somnul de veci învățătorul iubit    al lui  Mihai, Aron Pumnul. Cu un drum, cum se zice pe la noi, am trecut și pe la mormântul Aglaiei Drogli, sora poetului.

E păcat să nu reamintesc faptul că Dumitru Covalciuc a fost unicul  dintre toți patrioții bucovineni care ani și ani s-a ocupat de îngrijirea  nu numai acestor două morminte, dar și ale altor martiri care se odihnesc aici pe veci.

Mereu am fost în atenția lui și n-a uitat cu diferite ocazii să mă invite. Chiar  am participat la prima sărbătoare ,,Limba noastră cea romana”, dar și la alte manifestări ce au avut loc în oraș si in afara lui. El a avut mulți prieteni. Ușa casei lui pentru oricine a fost deschisă. Viața lui nu a fost ușoară. A pătimit mult. A rezistat și nu s-a dat provocărilor. A fost nu o dată  amenințat pe vremea bolșevicilor și chiar dat de la lucru afară. Nu știu altul care a trecut peste atâtea. Multe s-ar putea adăuga la acestea de mai sus. Dar lăsam pe seama conștiinței lor. Dumnezeu e unul care-i poate judeca. Noi, care mai suntem în viață, suntem datori să-i  purtam cu cinste memoria acestui mare bărbat care s-a jertfit întru binele si propășirea neamului românesc. Sunt sigur că neamul și istoria neamului nu-l va uita  niciodată. Dumnezeu să-l odihnească în pace.                     

Gheorghe MOIȘ pentru Agenția BucPress – www.bucpress.eu

din Biserica Alba, regiunea Transcarpatia    

Distribuie:
Vizualizări: 586

Ascultă-ne Live
Descarca lista Winamp, iTunes Descarca lista Windows Media Player Descarca lista Real Player Descarca lista QuickTime Descarca lista web proxy Descarca lista tunein
Descarca lista Appstore Descarca lista Google Play
Pentru dedicații:
e-mail: radio.cernauti@gmail.com
BucPress pe Facebook
Parteneri BucPress
Cernăuți live
Proiect realizat cu sprijinul:
Proiect finanțat de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni (MRP). Conținutul acestui site nu reprezintă poziția oficială a MRP.
© 2019 BucPress - Toate drepturile rezervate